În casă-i vânt,
Nu-i nimeni să m-ascundă
De umbrele ce mari
Pe pereți abundă.
În casă-i trist,
Nu-i nimeni ca să râdă,
Cât mi-aș dori s-aud
O voce-un pic mai blândă.
Totul în casă-i mort,
Nimic nu mai învie
Ceva ce-a fost, odată,
Poveste de iubire.
Și grinzile-s uscate
Și-amenință să cadă
Și tot ce e sub ele
Scăpare n-o să aibă.
Nimicul a rămas,
Dar nimicul doare.
Îl iau și îl arunc
În limbi mistuitoare.
Și-apoi îl chem pe el
Și-i cer cam pe nedrept
Să-mi pună la picioare
Iubirea ce-o aștept.
Zilnic, pe sticla în care te pierzi de când te trezești până adormi vezi oameni proști. Oamenii strigă la tine „Mănâncă-ne!” și tu îi mănânci, căci ți-e foame. Zilnic, pe…
Într-o zi, Binele și Răul stăteau de vorbă pe o bancă, sub un copac în mijlocul nicăieriului. Ce faci?, îl întreabă Binele pe Rău. Dumnezeule! Cum să mă-ntrebi așa ceva?!…
Zilele trecute am vizitat o cetate. Fără nume pentru că nu fac nici reclama, nu sunt nici agenție de turism. Încântată că mai bifez încă o construcție veche de secole…
Orice om de rând se descurcă să facă singur niște lucruri de bun simț. Omletă, cartofi prăjți, să scoată bani de la bancomat sau să-și facă suc de portocale la…
București, sâmbătă, 7:20 dimineața. „Frig de crapă pietrele”, cum ar spune bunica. Dau muzica mai tare în căști de parcă m-ar încălzi cu ceva. Ajung la semafor. Nu e nimeni.…
În suflet am mai multe sertărașe. Fiecare sertăraș cu treaba lui. Am atâtea sertărașe încât am și uitat că unele din ele mai există. Pe unele din ele le-am încuiat.…
Cobor din taxi. Nici nu intru bine în gara micuță și jegoasă și aud: „Trenul IR, 1632 de la Brașov, Predeal, cu plecare în direcția Ploiești Vest, București Nord are…