Făină, ulei și încă un leu

de Ioana Zaharia

Zilnic, pe sticla în care te pierzi de când te trezești până adormi vezi oameni proști. Oamenii strigă la tine „Mănâncă-ne!” și tu îi mănânci, căci ți-e foame.

Zilnic, pe sticla în care te pierzi de dimineața până seara vezi oameni ignoranți. Oamenii strigă la tine „Bea-ne!” și tu îi bei, căci ți-e sete.

Zilnic, pe sticla în care te pierzi de la răsărit până la apus vezi hoți, corupți și mincinoși care-ți zâmbesc frumos și pretind un loc în casa ta, la masa ta, între rudele și prietenii tăi. Și tu li-l oferi.

Hoții, corupții și mincinoșii sunt acum prietenii tăi. Te ascultă, îți mai pun puțină făină și ulei în mâncare, îți mai dau câte un leu…

Și tu, sărac fiind, le mănânci din palmă. Nu, nu sărac la propriu. Sărac la minte. Le ciuguli din palmă ca găinile.

După ce trece puțin timp, vreme în care v-ați împrietenit mai bine, începi să te superi că hoții, corupții și mincinoșii se distanțează. Încep să-și vadă de-ale lor. Ups. Ai devenit cantitate neglijabilă.

Pe sticla în care te pierzi zilnic îi vezi și te enervează. Îți crește tensiunea și mai iei o pastilă. Dar ce să-ți fac? I-ai mâncat. I-ai băut. I-ai primit în casa ta. Da, da, știu că erau frumoși, darnici și zâmbăreți și că acum te-au uitat tocmai pe tine fără de care nu ar apărea acum pe sticlă zilnic. Ei, dar banul și puterea schimbă omul. Asta…sau oricum erau toți doar niște prefăcuți.

„Ne-ai mâncat și ne-ai băut, acum înghite-ne!” spun ei.

GREȘIT!

You may also like