Sufletul în gardă

de Ioana Zaharia

Eu mi-am făcut un cub
În care m-am pitit,
Privind absentă-n jur
La tot ce-am pătimit.

Prin cubul meu de sticlă
Vedeam mai clar de-acum
Viața mea întreagă –
Povestea de pe drum.

Actorii eram noi.
Jucau atât de bine,
De nici nu bănuiai
Că n-aș fi eu cu tine.

M-am așezat și-am stat,
Privindu-mă pe mine
Cum încercam din greu
Să fie totul bine.

M-am ridicat și-am stat,
Uitându-mă la tine
Cum alergai oriunde,
Dar numai nu la mine.

M-am așezat din nou
Ca să-mi hrănesc mâhnirea
Și văd actori ce, dornici,
Îmi caută privirea.

Dar n-o s-o aibă, nu,
Căci cine să mai spargă
Pereții mei de sticlă
Și sufletul în gardă?

You may also like