Pătrunsesem în atmosfera petrecerii pe ritmul ariei lui Georges Bizet. Nicio altă piesă muzicală nu mi s-ar fi părut mai potrivită decât Habanera, despre care știam că vorbește atât de bizar și încurcat la adresa iubirii, încât cu greu puteam crede că potrivirea era doar în închipuirile mele. Indiferentă la adresa doamnelor care mă urmăreau, ochii mei îl studiau atent pe L. Știam în sinea mea că nu interesul meu neobișnuit la adresa dirijorului îl observaseră, ci mai degrabă ținuta, așa că aveam să le ofer, nepăsător, ocazia de a arunca priviri curioase. Însă mai devreme decât aș fi crezut, îmi dau seama că L îmi observase reflexia în oglinda din fața lui. Dansul mâinilor lui se opri brusc, iar capul său se roti într-o parte. Își aținti ochii asupra podelei, pe care o privea acum meditativ, ca și când s-ar fi gândit intens la următoarea mutare. Apoi, la fel de neașteptat, își îndreptă din nou chipul către orchestră. În timp ce instrumentiștii încheiau furtunos Habanera, L luă o gură de apă, după care își reluă locul în fața lor. Îi privesc mâinile, descriind semne bizare care creează confuzie pentru un moment. Dar nu durează mult până când orchestra înțelege dorințele dirijorului. Era lesne de înțeles că următoarea piesă nu existase în repertoriu la repetiții. După câteva secunde, disting linia melodică și rămân înmărmurită.
Într-o notă cu totul diferită, orchestra interpreta acum Lady in Red.
Iulia Cirip (proprietar verificat) –
O carte pe care nu am putut s-o las din mână până la ultima pagină.
Am văzut o evoluție a ta, Ioana. Și nu Ioana personajul, ci Ioana – scriitor. Ai început timid, dar pe parcurs ai controlat textul și a ieșit o operă de artă. Felicitări! 👏🏻
Ovidiu Ionuț Țuglea –
O carte care mi-a depășit așteptările și mi-a stârnit curiozitatea încă de la primele pagini. M-a plimbat prin multe stări emoționale și m-a impresionat prin nivelul de detalii relatate de autor.