Târziu în noapte,
Când somnul nu mai vine
Aș vrea să știi, iubite
Că mă gândesc la tine.
Ceva-mi frământă mintea
Și stau și tot ascult,
De s-o-ndura și ea
Să-mi spun-un pic mai mult!
Ascult, dar e-n zadar,
Căci văd doar, nu aud,
Dar totul e neclar.
Nu înțeleg prea mult.
Să fie oare zâmbet
Frumos, sincer și cald?
Sau mai degrab-un rânjet
Urât, rece și fad?
Cine ești tu?
Aproape că-mi dau seama,
Dar apoi nu
Și mă cuprinde teama.
Ești tu, dar nu ești tu
Cu toate c-am fost eu
Doar eu și m-ai văzut
Sincer, la fel, mereu.
