Ajunsă la vârsta de treizeci și trei de ani, Anastasia se confruntă cu amintirile unor timpuri apuse care alimentează închipuirile unor vieți netrăite. Se regăsește prinsă în mrejele trecutului și se afundă mai mult, pe zi ce trece, în analize filosofice complexe, întrebându-se ce fac variantele sinelui ei care aleseseră diferit.

Surprinsă de valurile de regrete, Anastasia se îmbarcă la bordul unei călătorii interioare al cărei unic rol este acela de a o ajuta să dea răspunsuri întrebărilor nerostite și să redescopere părți din ea pe care le credea pierdute, totul, culminând cu liniștea sufletească la care tânjește în toate formele existenței sale.