Aparent, dacă vorbeai atunci sau dacă reușeai să-ți ții pliscul mai târziu ar fi fost mai bine.
Aparent, dacă alegeai așa și nu altfel, te-ai fi simțit diferit.
Aparent, dacă beai paharul de vin acolo și nu dincoace, conversația ar fi fost mai faină.
Aparent.
Dar cât îți ia să treci de aparențe? Ore? Ani?
Da, sigur, l-ai întâlnit la o terasă. Purtai rochia aia nouă, îți așezasei bine zâmbetul pe față și țineai un cocktail arătos în mână. Cum ar fi fost să te cunoască în camera ta de cămin, într-o pijămăluță de vară cu buline? Not so cool, huh?
Da, sigur, un mesaj în online comparat cu efortul de a-ți găsi cuvintele în fața ei e mai simplu. Ai scris și rescris mesajul de multe ori înainte să-l trimiți. N-ar mai fi fost la fel la o cafea, nu?
Da, sigur, îmbracă-te frumos, pudrează-te, zâmbește la cameră și pregătește-ți arsenalul de pantofi, farduri și haine noi de la cele mai scumpe…voi spune branduri, aranjează pe masă scoicile, băuturile și gramul ăla scump de tort și pozează totul pentru contul de Instagram.
Vulgaritatea și indecența la vârste fragede sunt rodul unui comportament nenatural, prin care păstrarea aparențelor devine mai importantă decât descoperirea sinelui.
Data viitoare când bărbatul te lasă după prima întâlnire, nu te mâhni… Gândește-te cum s-a simțit când s-a culcat cu o femeie și s-a trezit cu alta.
„Haide, mai adaugă puțin iluminator!”
„Nu…pentru că vreau să mă cunoască așa cum sunt.”
Tu cine ești, de fapt?
Fotografie preluată