Orice om de rând se descurcă să facă singur niște lucruri de bun simț. Omletă, cartofi prăjți, să scoată bani de la bancomat sau să-și facă suc de portocale la Carrefour. Dar nu orice om de rând se descurcă să circule corespunzător prin pasajele de legătură de la Unirii și Victoriei.
Ca să circule corespunzător prin pasajele de legătură, orice om de rând are nevoie de delimitarea benzii sale de cea a persoanelor care vin din sens opus. Are nevoie de linii separatoare și săgețele la fel cum au oile nevoie de cioban sau de câine ca să nu iasă din bucățica lor.
Și ce mai la deal la vale, când am văzut săgețile de pe jos, exact ca oaia de pe câmp m-am simțit care nu a ajuns la un asemenea grad de inteligență încât să știe că nu trebuie să iasă din bucățica ei că altfel s-ar putea s-o calce tirul.
Pe sistemul ăsta, oare de ce nu scrie pe ușile metroului că „întâi se iese” sau „dacă nu mai încăpeți în metrou, ce-ar fi să vă dați bagajul sau geanta jos de pe umăr?” sau „dacă nici așa nu încăpeți, mai așteptați și dumneavoastră puțin!” Totul scris cu litere mari și roșii. Să se vadă.
Asta nu scrie.
Prin urmare, nu se aplică.
Dar de când cu benzile din pasaj, toată lumea circulă responsabil.
Așa că de ce să nu le spunem oamenilor ce și cum să facă dacă ei urmează instrucțiuni întocmai? De ce să nu le dăm mură-n gură? De ce să nu-i programăm ca pe niște roboței? Ar fi și păcat să-i lăsăm să se descurce singuri. Cu siguranță ar începe să gândească. Un popor care gândește își dezvoltă inteligența. Nu vrem asta. E mai ușor să te descurci cu oi.
Ei bine, într-o țară populată de oi, îndrăznește să fii lupul. Sau măcar ciobanul. Tot o să-ți fie mai bine dacă mâni în loc să fii mânat. Tot o să-ți fie mai bine să mănânci decât să fii mâncat.