În coșul cu fructe din cămară sunt câteva portocale și vreo două mandarine.
Deschizi ușa într-o zi și vezi că una dintre portocale e puțin mucegăită. O lași acolo. Ai treburi mai importante de făcut decât să scormonești prin portocale mucegăite.
A doua zi ajungi iar în cămară, iei ce-ți trebuie de pe raft, vezi mucegaiul cum a înghițit aproape toată portocala ta de ieri, dar o lași acolo. Nu ai timp acum să scormonești prin portocale mucegăite.
A treia zi. Cămara. Portocala e de-a dreptul mâncată de mucegai. Dar o lași acolo. Trebuie să faci ceva fix acum când să scormonești prin portoale mucegăite.
A n-a zi. Cămara. Raftul. Coșul. Portocala ta începe să pută, mandarinele sunt două bile de puf și albăstreala se mută spre portocala vecină.
Problema pare destul de gravă acum, așa că scoți coșul din cămară pentru că roiesc musculițele în jurul lui și arunci portocala ta și mandarinele. Arunci o privire spre portocala vecină. Știi că o sa ajungă la fel așa că iei un cuțit și tai bucata stricată. Vrei să mănânci restul ca să nu îl mănânce muștele din cămară. Dar cum o apropii de nas, simți izul, așa că renunți și o arunci. A fost prea târziu și pentru portocala vecină.
Și ce-ai rezolvat? Ai aruncat portocala ta, portocala vecină și cele două mandarine pentru că mereu ai ales să faci altceva, pentru că nu ai luat măsuri la timp. Era mai comod și mai simplu.
Bine, data viitoare o să-ți salvezi portocala. Și ce dacă? Tot ai pierdut portocalele și mandarinele alea. Și ce dacă? Sunt doar niște portocale și mandarine. Așa-i. Doamne ferește să fi fost probleme reale cu oameni reali din viața asta reală! Altfel cine știe ce ai fi aruncat la gunoi pentru că ai avut lucruri mai importante de făcut sau nu ai avut timp sau nu ai avut chef?