Avansez în vârstă. Nu spun că îmbătrânesc din mai multe motive.
Din respect pentru cei în etate, pentru că îmi imaginez hohotele bunicii dacă m-ar auzi, dar și pentru că nu mă dor încă oasele de la frig și vederea îmi e la fel de bună ca oricând.
Dar cu toate astea, copil nu mai sunt.
Cum știu?
A început să îmi placă toamna.
Detestabila lună a lui Septembrie…
…în care se termina vacanța mare,
…în care se făcea frig și zilele deveneau brusc mai scurte și ploiase,
… în care nu mai puteam să citesc până în zori și să mă trezesc la amiază,
…în care nu mai stăteam la joacă toată ziua…
Detestabila lună a lui Septembrie este cea pe care o aștept acum să reîntregească milioanele de gânduri topite de canicula verii.
Iubesc adierea vântului, care îmi zbârlește pielea pe brațe și razele soarelui care-mi încălzesc doar puțin chipul,…
…foșnetul frunzelor pe bulevard și peisajul ruginiu,
…ploaia măruntă și liniștită, căci a devenit neprețuită,
…mirosul de mere coapte și de scorțișoară.
Iubesc să trag pătura mai sus și să îmi încălzesc palmele de o cană cu ceai.
Iubesc de-acum detestabila lună a lui Septembrie care aduce liniștea pe care mi-o doresc.
Avansez în vârstă, iar asta are frumusețea ei.