Și apropo de bani. Aduc banii fericirea? Mă uit în jur. Și ce văd? Oameni care aleargă în disperare după bani, oameni deja înstăriți cărora tot nu le ajunge, oameni cărora le place opulența sau, și mai trist, oameni cărora le place să pară bogați.
Deschid Facebook-ul. Fotografii cu feluri de mâncare dintre cele mai exotice. Scroll. Fotografii cu produse de make-up de zici că mă uit într-un catalog. Scroll. Check-inuri de peste tot, doar, doar o să vadă lumea de-acasă pe unde ești. Popularitate și aprecieri. Aprecieri și popularitate. O mașină nouă, frumoasă, bună, dar modestă? Nu. Un BMW. Ce contează că e vechi? E BMW.
Dar paginile de socializare sunt cea mai mică problemă.
Dureros este că trăim într-o societate guvernată de ban.
„Mergi la facultatea asta, se câștigă bine după.
Dar nu îmi place.
Dar ce contează, vrei să mori de foame? Cum? Vrei să mergi la arte? Ce să faci acolo?”
Și aud tot mai des „îmbină utilul cu plăcutul, îmbină utilul cu plăcutul” și-mi spun în sinea mea că fericiți sunt cei care până la urmă reușesc să îmbine utilul cu plăcutul.
Dacă întrebi tinerii ce te-am întrebat eu pe tine, s-ar putea să îți dai seama cu trisețe că au dreptate când îți răspund că „da, banii aduc fericirea.” Și până la urmă…poți să-i condamni? Tot mereu bătuți la cap că trebuie să se zbată, să câștige bine, să ducă un trai bun, cum ar putea să gândească altfel? Pasiunile aproape că nu mai intră în ecuație.
Dar uite…ai văzut tu vreodată un om al străzii fericit? Dacă da, eu nu am văzut. Banii îți cumpără un acoperiș, banii îți cumpără sănătatea, banii îți cumpără mâncarea care e și ea uneori prea scumpă, banii îți asigură educația, contrar ideii că „învățământul e gratuit”. Nu este, hai să nu ne amăgim. Banii îți mai cumpără și câte-un loc de muncă din când în când.
Dar cel mai grav este că banii de foarte multe ori cumpără oamenii.